Două Beri

The rock and the bride...

2011-10-01T19:48:00.000+03:00

Ce poate fi peste așteptările uni fotograf cu gusturi rock în ce privește muzica?
Desigur... o mireasă furată și dusă pe o scenă live unde se cântă rock...

Disciplină, Dăruire, Instinct...

2010-03-12T00:08:00.010+02:00

Sunt aproape 4 săptămâni şi tot nu m-am obişnuit cu perfecţiunea naturii...
Multe persoane nu ar fi de acord ca animalele de companie şi mai ales câinii să locuiească cu ei...
Dar acele persoane pierd enorm. Pierd în primul rînd experienţa cunoaşterii (nu foarte sofisticată) a modului în care natura modelează...
Am trecut peste uimerea lăsată de gestionarea naşterii...
A urmat uimirea datorată modului în care Maya gestionează cuibul... La aproape o lună de la naştere nu a fost nevoie de intervenţia umană privind curăţenia locului unde puii cresc sau pe unde umblă...
Maya este un exemplar deosebit... sau mai bine spus este un exemplar înzestrat de natură cu toate instinctele de care are nevoie pentru a creşte puii sănătoşi şi descurcăreţi în viaţă...
Câteva imagini fără comentarii pentru nişte minuni mici şi voinici...

Un şobolan din rasa husky...

2010-02-15T23:14:00.016+02:00

A avut parte de prima zăpadă adevărată şi în acelaşi timp de prima dragoste cum am spune noi oamenii...
Am avut de aşteptat 2 luni... specialiştii spun că gestaţia la câini este de 60-62 de zile...
Incertitudinea a apărut când Alex a lăsat-o pe Maya singură la plimbarile zilnice printre toţi masculii canini din zonă, dar totul a fost bine...
Alf, masculul husky... a făcut treabă bună...
Am primul şobolan din rasa husky...
Acum Maya e obosită... doarme...
Dimineaţă am găsit şi surpriza...
Un şobolan husky brun... Al treilea născut..

Maya

2010-01-25T12:34:00.016+02:00

Iarna trecută nu a avut parte decât de câţiva fulgi de zăpadă. Mi-a părut rău pentru ea că nu a cunoscut zăpada din primul an de viaţă...

Dar iarna asta a fost altfel... chiar de când au căzut primii fulgi de nea a făcut cunoştinţă cu zăpada şi nopţile friguroase. Nu a dat nici un semn că ar vrea să intre în casă la căldură... Nici nu am insistat...
O duminică însorită pe un ger de -12° am ieşit cu ea mai departe decât minicartierul pe care-l cunoştea.
O încântare să o priveşti alergând, adulmecând, luând urma, ascultând orice sunet care o interesa, scormonind zăpada după tot felul de mici animăluţe, toate astea cu pauze de câteva clipe pentru a ridica privirea în zare pentru o scurtă recunoaştere a depărtărilor.

După 20 de ani

2009-12-17T08:11:00.012+02:00

După 20 de ani...
Am câştigat sau am pierdut?
Ei au avut curaj! Noi avem?

Timişoara, Catedrala Mitropolitană sau Catedrala Ordodoxă din Timişoara.
Locul unde în seara zilei de 16 decembrie 1989 protestele anticomuniste iau amploare si forma organizata spontan.
Pe scurt referitor la acel loc şi acel moment conform Wikipedia în articolul Scânteia Revoluţiei Române din 1989

La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timişoara, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internaţională, iar guvernul a considerat că incita la vrajbă etnică. La cererea guvernului, episcopul său l-a revocat din post, privându-l astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care era îndreptăţit ca pastor. Enoriaşii s-au adunat în jurul casei sale, pentru a-l proteja de hărţuire şi evacuare. Mulţi trecători, printre care şi enoriaşi ai unei biserici baptiste din apropiere, s-au alăturat protestului, necunoscând detaliile şi aflând de la susţinătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricţiona libertatea religioasă.

Când a devenit evident că mulţimea nu va dispărea, primarul, Petre Moţ a făcut câteva declaraţii, sugerând că s-ar fi răzgândit în privinţa evacuării lui Tőkés. În acelaşi timp, mulţimea crescuse ameninţător şi de vreme ce Petre Moţ a refuzat să-şi confirme în scris declaraţia împotriva evacuării pastorului, mulţimea a început să cânte sloganuri anticomuniste. În consecinţă, forţele de miliţie şi ale Securităţii au intrat în scenă. La 7:30 pm, protestul s-a extins, cauza iniţială trecând în planul secund. Unii protestatari au încercat să incendieze clădirea care găzduia comitetul judeţean al Partidului Comunist Român (PCR). Securitatea a răspuns cu gaze lacrimogene şi jeturi de apă, în timp ce miliţia a recurs la forţă şi la arestarea multora. Ei s-au mutat în jurul Catedralei Mitropolitane şi au plecat într-un marş de protest prin oraş, fiind din nou confruntaţi de forţele de securitate

Află mai multe despre desfăşurarea evenimentelor din decembrie 1989 citind articolul:
"Revoluţia Română din 1989" de la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sunset in July...

2008-07-15T20:02:00.008+03:00

Fusesem într-o scurtă plimbare prin împrejurimile locului de campare. Nu mi-am dat seama că voi avea parte de un apus de soare spectaculos decât în momentul căn am făcut ultimul viraj în apropierea locului de campare...
Locul ales era pe malul unui canal larg, gura unui lac mare din Delta Dunării...
Au urmat 30 minute de linişte deplină care era întreruptă doar de glasul vreunei păsări sau declanşatorul camerei...
Chiar dacă era în luna iulie cu temepraturi de peste 30° atmosfera era răcoroasă şi foarte confortabilă...
Am declanşat de aproximativ 10 ori dar nu mi-am dat seama când s-a lăsat întunericul...

Concert, again...

2008-02-15T17:51:00.013+02:00

Una din cele mai solicitante şi grele condiţii de a fotografia... Concertul
Trecând peste reglajele camerei, reglaje ce nu le poţi automatiza dacă doreşti un rezultat satisfăcător, reglaje ce trebuiesc adaptate permanent la schimbările condiţiilor de pe scenă, trecând şi peste mişcarea, rotirea sau schimbarea artiştilor, râmâne alegerea unghiului... Eh... şi aici dai peste spectatori... ei au plătit înr-un fel sau altul pentru spectacol şi în consecinţă tot ce se întâmplă acolo e pentru ei...
Ce dacă tu vrei să fotografiezi? Au şi ei telefoane cu care să capteze imagini!

Dancing in the rain...

2007-09-10T17:15:00.004+03:00

... seară rece de septembrie, 7°, într-un loc superb în mijlocul munţilor Apuseni...
Şi ca să fie totul perfect a început ploaia cu 5 min înainte de reprezentaţie...
Recuzita era dinainte plasată în locurile cheie...
Flăcările s-au aprins greu, chibriturile fuseseră udate de ploaie...
Cineva din public, posesor de brichetă funcţională, a sărit în ajutor...
În câteva secunde totul a fost luminat de făclii şi sfere mânuite de doi fachiri...
După câteva tentative de a folosi flash-ul am trecu pe manual: t = 1/15 şi f = 1/2.8...
Nu ştiu dacă sunt cele mai inspirate cadre pentru a reda acea stare.. dar cu siguranţă pentru mine sunt importante...

Luzern...

2007-09-03T16:00:00.037+03:00

Căutând restaurantul recomandat de colegi, un restaurant cotat în primele 10 din Elveţia din câte am înţeles...
Apreciez că am fost informat abia după cină de clasificarea acelui restaurant, altfel probabil că nu aş fi intrat...
Deh, cu mentalitatea de la noi precum că un restaurant este cotat după preţurile practicate, amenajări kitsch cu pretenţii de lux unde te întâmpină chelneri-şnecheraşi cu întrebări încuietoare...
Greşit! În acea seară am aflat ce înseamnă un restaurant cotat bine...
Este un loc unde oricine poate petrece o seară plăcută, unde accentul este pus arta culinară şi servirea mesei... În timpul petrecut acolo, uneori aveam impresia că nici clienţii nu contau...
Nu mă întrebaţi ce am mâncat sau ce am băut căci nu e relevant. Asta ţine de gusturile fiecăruia...

La ieşire nu m-am abţinut să nu declanşez...

KKL Luzern
(Kultur und Kongresszentrum Luzern)
Construit după proiectul arhitectului Jean Nouvel, se spune că este cel mai bun loc pentru a susţine un concert, beneficiind de sala cu cea mai bună acustică construită până la acel moment...
Un important obiectiv turistic, amplasat pe malul lacului Lucerna, Centru Cultural şi de Congrese are şi un port, el fiind accesibil şi pe apă...

Biserica Iezuiţilor din Lucerna

Pilatus mountain...

2007-09-03T15:58:00.012+03:00

Nu ştiu cum a ajuns la 2132 m altitudine... Nu a fost cu noi în telecabină!
Poate că era doar zgribulită sau obosită sau obişnuită cu turiştii. Cert este că am fotografiat-o de la mai puţin de 1m...
Ah, da... nici măcar nu ştiu ce specie este...

Colegii care au avut şi rol de ghizi mi-au propus să coborân cu trenul. Am acceptat... cu toate că telecabina mi se părea mai spectaculoasă. În timp ce stăteam să trecem de taxare am exclamat: Ce gălăgioşi sunt italienii! la care unul din colegi în răspunde: Crezi?
Trenul de fapt era un vagon cu bănci din scânduri înguste şi erau aşezate faţă în faţă câte două bănci, dispuse pe niveluri diferite ce formau un fel de scară. Uşile şi încuietorile arătau ciudat. La fel şi macaralele ferestrelor ce-mi aduceau aminte oarecum de cele de la Trabant sau Volga.
Prima impresie a fost că este un model de tren creeat special pentru a da un iz retro acelei călătorii. În timpul coborârii am observat însă mai multe detalii constructive ce m-au convins că erau un tren vechi, autentic.
Trenul funcţionează sincron cu cel de pe sensul opus. Greutatea vagonului care coboară trage vagonul care urcă ele fiind legate cu un imens cablu. Diferenţa de putere este generată probabil de nişte motoare.
Din loc în loc, în apropierea şinei erau mici panouri de formă pătrată pe care era scrisă înclinaţia pantei pe care coboram. Am ratat multe pentru că eram atent la peisaj. Mi-a rămas unul în minte: 47°.
După nici 30 de secunde de la punerea în mişcare a început gălăgia... Mi-am spus: Italieni prost crescuţi... Totuşi... e un loc public... ce atâta hărmălaie? Era un grup de 6 persoane dar făceau gălăgie mai mare decât un autobuz plin cu navetişti în Constanţa. Totul a pornit de la faptul că unul din ei a deschis geamul...
Dar încercând să înţeleg subiectul gălăgiei mi-am dat seama că de fapt vorbeau spaniolă... Avea dreptate colegul... Nu italienii fac gălăgie...
Am terminat coborârea cu bine şi am rămas pe peron câteva minute să mai privesc trenul... încercând să-mi dau seama de anumite detalii constructive...
După câteva luni de la călătorie am prins din întâmplare un documentar TV despre inovaţiile tehnologice în Europa... Atunci am aflat adevărata istorie a trenului ce coboară muntele Pilatus de la peste 2000m.
   - A fost şi a rămas calea ferată cu cea mai mare înclinaţie din lume. În unele locuri panta are şi 48°
   - Inaugurat la 4 iunie 1889
   - Redeschis la 15 mai 1937 după electrificare
   - Diferenţă de nivel 1635m
   - Lungimea traseului 4618m
Mai multe imagini şi detalii la PILATUS BAHNEN

Raining in Zürich...

2007-09-03T15:53:00.006+03:00

My special guest...

2007-08-24T11:15:00.002+03:00

The Delta...

2007-08-20T15:24:00.002+03:00

Iulie, Snagov

2007-07-25T18:57:00.005+03:00

1.700m altitude...

2007-07-24T08:59:00.003+03:00

Freedom...

2007-07-11T19:08:00.000+03:00

Cosmina

2007-05-28T08:53:00.001+03:00

Ani de liceu...

2007-05-28T08:47:00.000+03:00

Hobby...

2007-01-06T18:26:00.000+02:00

Nunta...

2007-01-06T18:22:00.000+02:00

Outside...

2007-01-06T17:57:00.000+02:00

Călătorii...

2007-01-06T15:20:00.000+02:00

Locuri...

2007-01-06T15:16:00.000+02:00

"A"

2007-01-06T15:07:00.000+02:00

Pe roţi...

2007-01-06T15:05:00.000+02:00

Concert...

2007-01-06T15:03:00.003+02:00

Gângănii...

2007-01-06T14:59:00.000+02:00

Pe lângă casă...

2007-01-06T14:57:00.000+02:00

1984

2007-01-06T10:35:00.000+02:00

Gheaţă şi foc...

2006-10-26T20:22:00.000+03:00